Canabidiolul ca strategie terapeutică emergentă pentru diminuarea impactului inflamației asupra stresului oxidativ
Abstract
Stresul oxidativ cu generarea de specii reactive de oxigen este o armă cheie în arsenalul sistemului imunitar pentru combaterea agenților patogeni invadatori și inițierea reparării țesuturilor.
Dacă este excesiv sau nerezolvat, totuși, stresul oxidativ imunitar poate iniția în continuare niveluri crescânde de stres oxidativ care provoacă leziuni și disfuncții ale organelor.
Direcționarea stresului oxidativ în diferite boli din punct de vedere terapeutic s-a dovedit mai problematică decât se anticipase pentru prima dată, având în vedere complexitatea și perversitatea atât a bolii subiacente, cât și a răspunsului imun.
Cu toate acestea, dovezi în creștere sugerează că sistemul endocannabinoid, care include receptorii cuplați cu proteina CB₁ și CB₂ G și liganzii lor lipidici endogeni, poate fi o zonă care este coaptă pentru exploatarea terapeutică.
În acest context, canabinoidul canabinoid nonpsihotropic, care poate interacționa cu sistemul endocannabinoid, dar are acțiuni distincte, oferă promisiuni ca prototip pentru dezvoltarea medicamentelor antiinflamatoare.
Această revizuire discută studii recente care sugerează că canabidiolul poate avea utilitate în tratarea mai multor boli și tulburări umane cunoscute acum ca implicând activarea sistemului imunitar și stresul oxidativ asociat, ca un factor care contribuie la etiologia și progresia lor.
Acestea includ
- o artrita reumatoidă,
- o diabetul de tip 1 și 2,
- o ateroscleroza,
- o boala Alzheimer,
- o hipertensiunea arterială,
- o sindromul metabolic,
- o leziunea ischemiei-reperfuzii,
- o depresia și
- o durerea neuropatică.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21238581/ A se studia tabele si grafice din articolul original
Fig 1: Structura chimică a canabidiolului (CBD).
Fig 2: Inflamația și stresul oxidativ în formarea plăcii aterosclerotice. Disfuncția endotelială determină activarea monocitelor și legarea lor de celulele endoteliale, prin producerea MCP-1, legarea acestuia de receptorii CCR2 și reglarea în sus a moleculelor de aderență pe celulele endoteliale (1). Monocitele traversează endoteliul și se diferențiază în macrofage (2). Datorită ROS, LDL care traversează endoteliul este convertit în mmLDL și oxLDL. Macrofagele acumulează oxLDL prin receptorii scavenger și sunt transformate în celule de spumă (3). Împreună cu celulele T, celulele de spumă produc mediatori inflamatori care stimulează migrația mușchilor netezi și a celulelor endoteliale în interior (4). Figura luată cu permisiunea de Referință.
